Născută la Buhuși, în jud.Bacău, Elisabeta Bostan a decis în 1950 că este timpul să se mute în capitală, pentru a-și urma cea mai mare pasiune, filmul. Atunci nu știa că o să devină unul dintre cei mai mari regizori de film din România, ba mai mult, spera că o să ajungă o actriță devorată de privirile publicului bucureștean. „Poate n-a fost să fie, aveam emoții foarte mari”, spunea într-un interviu Elisabeta Bostan. Nu a ajuns să joace în filmele de la cinema și nici pe scena vreunui teatru, dar a coordonat, de pe partea cealaltă, unele dintre cele mai bune producții care se adresează, în primul rând, copiilor. Are două mari pasiuni: copiii și cinematografia, pe care a știut să le îmbine și de aici a cunoscut succesul. În 1958, a debutat cu două scurtmetraje Trei jocuri românești și Cloșca cu puii de aur.

Pupăza din tei, Tinerețe fără bătrânețe, Veronica, Mama sunt câteva dintre filmele care poartă cu ele în istorie semnătura Elisabetei Bostan. De fiecare dată, a știut să-și aleagă cu mare atenție copiii care urmau să joace în filmele sale, iar unii dintre ei au ajuns astăzi actori îndrăgiți de publicul românesc. Medeea Marinescu, Bogdan Untaru, Sanda Foamete, Ionel Bocancea, Lulu Mihăescu, Izabela Moldovan sunt numele care au crescut alături de regizoare în cinematografia românească.

Munca sa i-a adus, de-a lungul timpului, premii importante de la festivaluri din Teheran, Tokio, Kyoto, Madras sau Montreal. „Cu Elisabeta Bostan nu poți să stabilești decât un dialog afectiv. Fiindcă a plâns și a râs alături de actori. A avut nebunia să intre în cabinetul unui producător obtuz, cu sensibilitatea extirpată, și, timp de o oră, să cânte și să danseze tot filmul Mama, lăsându-l pe acesta interzis”, spunea regizorul Laurențiu Damian, într-un articol de pe ziarulmetropolis.ro.