Pentru prima oară, documental, localitatea Edineţ (Veadinţi) este amintită la 15 iulie 143, în gramota lui Alexandru cel Bun, conform căreia pământul dintre râurile Ciugur, Racovăţ şi Prut era distribuit vornicului Ivan Cupcici pentru punerea temeliilor satelor.

În 1870, în Edineţ este construită biserica de piatră a Sfîntului Vasile și este deschisă prima fabrică de lumânări. O dată pe săptămână au loc iarmaroace mari, unde se vând câte 300 − 500 capete de bovine, 100−150 de ovine.

În 1876, la Edineţ au fost deschise primele două şcoli: una pentru băieţi şi alta pentru fete, iar zece ani mai târziu şi-a început activitatea primul punct medical staţionar. În anii treizeci au început să funcţioneze poşta, telegraful şi staţia de telefon. La 11 noiembrie 1940, Edineţul devine centru raional.

Treptat, Edineţul devine unul dintre cele mai importante centre economice din partea de nord a Moldovei. O trăsătură distinctă a raionului e multinaţionalitatea populaţiei: aici convieţuiesc moldoveni, ucraineni, ruşi, printre care mulți sunt lipoveni – credincioşi de rit vechi, precum evrei, polonezi, etc.