Etimologia toponimului Călărași: Călărași - soldat din cavalerie, cavalerist. Călărașii constituiau unul dintre elementele principale ale vechii armate moldovenești. Ei se recrutau din boieri și din slujitorime, aceasta din urmă făcând parte din clasa răzeșilor, cărora domnitorul le acordase anumite privilegii, pentru ca să slujească în armată fără leafă. Acest fenomen posibil că a fost legat de unele particularități ale dezvoltării relațiilor agrare în Moldova, reorganizarea sistemului de proprietate de pământ în secolul XVI și apariția unor categorii de proprietari de pământ răzeș în viața cărora relațiile de rudenie aveau o mare importanță. În Moldova călărașii asigurau paza hotarului contra tătarilor și altor invadatori. Tot ei erau însărcinați să ducă corespondența la domn și de la domn.

Încă de la formarea statului medieval moldovenesc, teritoriul actualului raion Călărași ținea de ținutului Orhei – Lăpușna aceasta o demostrează recensămîntul din 1772-1774 unde găsim că exista ocolul Fața Bîcului.

După divizarea ținutului Orhei - Lăpușna în două județe separate, o parte din localități au a trecut în județul Orhei iar altă parte în județul Lăpușna.

La 21 aprilie 1873 la Călărași vine primul tren. De atunci orașul începe a exporta în cantități mari fructe proaspete și uscate, precum și nuci în orașele mari ale Rusiei. Având școală parohială din 1864, în 1873 la Tuzora sau Călărași apăru o școală populară de alfabetizare, în 1881 aici instruiau copiii învățătorul Ion Oprea și preotul Gheorghe Cerchez. Între timp se deschise un spital cu 10 paturi și o poștă. În 1884 Tuzara-târg întrunea 288 de case, Călărași-sat – 447 de ogrăzi.

În august 1940 localitatea Călărași este declarată oficial oraș, iar din noiembrie a devenit centru raional. În anii celui de-al doilea război mondial orașul Călărași a fost aproape în întregime distrus.