Aşezarea centrală a Vasluiului, în inima ţării româneşti a Moldovei, a făcut din această zonă locul unor puternice bătălii pentru apărarea independenţei patriei. Astfel, la 1450, în pădurile Crasnei, la circa 15 km sud de Vaslui, oştile moldoveneşti conduse de Bogdan al II-lea, alături de care se afla şi fiul acestuia, Ştefan, viitorul domn, au repurtat o frumoasă victorie împotriva oştilor polone invadatoare. Vasluiul este atestat documentar din anul 1423, fiind menţionat prima dată în documentul de cancelarie domnească din vremea lui Alexandru cel Bun. În anul 1470 a devenit reşedinţa domnească a lui Ştefan cel Mare, importanţa sa creşte considerabil din anul 1490, când Ştefan cel Mare îi acorda mari privilegii, reconstruieşte Curtea Domnească şi construieşte în amintirea bătăliei de la Podul Înalt, spre veşnica amintire, o frumoasă biserică. După moartea marelui voievod, oraşul Vaslui decade. Curtea Domnească se ruinează, populaţia luptă pentru păstrarea privilegiilor. Târgul Vasluiului rămâne o aşezare liniştită, peste care au trecut hoardele tătare şi turcii, distrusă şi apoi renăscută. Pentru isotria neamului, Vasluiul este unul dintre cele mai importante puncte de reper.