Sascut, așezarea de pe drumul principal care străbate Moldova, are un nume de proveniență maghiară, care are la bază o sursă de apă. Denumirea localității s-ar traduce ca „o sută de fântâni” sau, în alte variante, „fântâna sasului”. Se pare că localitatea a fost creată la cererea regilor Ungariei, pentru a avea, în zona Moldovei, arii de influență. În 1639 însă, Dafina Buhuș, soția domnului Moldovei, Eustatie Dabija, a cumpărat aproape tot satul.

Istoria Sascutului a început să prindă contur în 1875, când Menachem Jakcues Elias, un afacerist bogat din București, a hotărât să-și investească banii în construcția unei fabrici de zahăr, pe care a localizat-o în Sascut. Astfel, în foarte scurt timp, o mică așezare de pe unul dintre dealurile Moldovei a devenit unul dintre cele mai importante puncte industriale ale Țării. Acest aspect a schimbat considerabil fața Sascutului, care a început să evolueze fulgerător. Fabrica a fost închisă după Al Doilea Război Mondial, dar localitatea nu a încetat să înflorească.