Toponimul Neamț este menționat prima dată în lista rusă de orașe valahe, adică românești, întocmită între anii 1387 și 1392, unde este înscris Neamțul în munți. Asupra originii toponimului au existat diferite discuții și ipoteze, care nu au soluționat mulțumitor această problemă. Bogdan Petriceicu Hașdeu consideră că „Neamț e tot Neamț”, adică numele se referă la grupul de nemți, poate chiar cavaleri teutoni ori sași, care au zidit Cetatea.

Etapele de evoluție a orașului Tîrgu Neamț sunt greu de reconstituit, deoarece clădirile vechi, din materiale puțin rezistente, au dispărut aproape în întregime, ca urmare a deselor invazii, incendii sau a sistematizării urbane din perioada contemporană. Primul nucleu orășenesc, cu o vatră urbană de dimensiuni mici a fost premergător secolului al XIV-lea.

Prin varietatea peisajului, bogăția resurselor naturale și intensitatea vieții umane, ținutul Neamțului amintește de istoria, cultura și tradițiile neamului românesc care a reușit să-și păstreze autenticitatea până în prezent. Spațiul Depresiunii Neamțului, acest adăpost de viață autentică, a păstrat tradițiile culturale, datinile străbune și mai ales ospitalitatea moldovenească.