În Antichitate, pe teritoriul de astăzi al oraşului se găsea una dintre cele mai însemnate localități din Dacia. Aceasta purta numele Napuca şi a fost atestată documentar pentru prima dată de geograful grec Claudiu Ptolomeu.

Epoca medievală a însemnat pentru Cluj o nouă denumire, aceea de Castrum Clus, care coincide cu perioada sosirii numeroaselor grupuri de colonişti saşi şi dobândirea dreptului de oraş liber în 1405. Din acel moment și-a luat avânt modernizarea oraşului, prosperitatea şi nivelul ridicat de trai. Toate acestea au contribuit la dobândirea supranumelui de „oraşul comoară”.

Înaintând pe axa timpului, după compromisul austro-ungar din 1867, Clujul era al doilea oraş ca mărime din Regatul Ungariei, după Budapesta, și reședința comitatului Cluj.

Perioada interbelică împreună cu cele două războaie mondiale a rezervat Clujului un destin destul de zbuciumat, el aparţinând succesiv Regatului României şi coroanei maghiare. În anul 1947 a intrat din nou în componenţa României, regimul comunist schimbându-i numele în Cluj-Napoca.